Dex.Ro Mobile
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. (În Roma antică) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați. 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care își are sediul această instituție. 3. Funcția de prefect; timpul cât prefectul își exercită această funcție. – Din lat. praefectura, fr. préfecture. (Sursa: DEX '98 )

PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) își exercită această funcție. 2. (În trecut) Administrația unui județ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituție. [< lat. praefectura, fr. préfecture]. (Sursa: DN )

PREFECTÚRĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcția, demnitatea de prefect. 3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture) (Sursa: MDN )

PREFECTÚRĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~rii.) (Sursa: Sinonime )

prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri (Sursa: Ortografic )

PREFECTÚRĂ ~i f. 1) (la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrații, condus de un prefect. 2) Instituție de administrare a unui județ în frunte cu un prefect. 3) Funcție de prefect. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. 5) Clădire unde se află această instituție. /<lat. praefectura, fr. préfecture (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prefectură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prefectu prefectura
plural prefecturi prefecturile
genitiv-dativ singular prefecturi prefecturii
plural prefecturi prefecturilor
vocativ singular prefectură, prefecturo
plural prefecturilor