PREFÉCT,prefecți, s. m. 1. (În Roma antică) Demnitar care conducea o prefectură (1). 2. (În vechea organizație administrativă a țării) Șef al administrației și poliției într-un județ, care reprezenta aici puterea centrală. ◊ Prefect de poliție (sau al poliției) = șef de poliție în orașele mari ale țării. 3. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. – Din lat. praefectus. (Sursa: DEX '98 )
PREFÉCTs.m.1. Titlu dat unui demnitar roman care conducea o prefectură (1); comandant, căpetenie. 2. (În trecut) Conducătorul administrativ al unui județ, reprezentând puterea centrală a statului. [< lat. praefectus, fr. préfet]. (Sursa: DN )
PREFÉCTs. m. 1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district). 4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor. 5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat. praefectus) (Sursa: MDN )
PREFÉCT s. (înv.) ispravnic, prefector, (înv., în Transilv.) fișpan. (~ul conduce un județ.) (Sursa: Sinonime )
preféct (prefécți), s. m. – Guvernator, inspector. Lat. praefectus, sec. XIX. Nume introdus, împreună cu funcția, de Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859. – Der. prefectură, s. f.; prefectoral, adj.; subprefect, s. m.; subprefectură, s. f., toate. din fr. (Sursa: DER )
preféct s. m., pl. prefécți (Sursa: Ortografic )
PREFÉCT ~țim. 1) (în Roma antică) Demnitar care stătea în fruntea unei prefecturi. 2) (în organizarea administrativ-teritorială bazată pe județe) Conducător al unei prefecturi. /<lat. praefectus (Sursa: NODEX )
