PREFÁȚĂ,prefețe, s. f. Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. (Sursa: DEX '98 )
PREFÁȚĂs.f. Cuvânt către cititori așezat la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă; precuvântare. [Pl. -fețe. / cf. fr. préface, it. prefazione]. (Sursa: DN )
PREFÁȚĂs. f. 1. cuvânt la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă. 2. ceea ce precedă sau anunță un eveniment. (< fr. préface, lat. praefatio) (Sursa: MDN )
PREFÁȚĂ s. introducere, cuvânt introductiv, cuvânt înainte, (livr.) preambul, (înv.) introducție, precuvântare, predoslovie, preludiu, procuvân-tare, (grecism înv.) proimion. (~ la un studiu.) (Sursa: Sinonime )
Prefață ≠ epilog, postfață (Sursa: Antonime )
prefáță s. f. → față (Sursa: Ortografic )
PREFAȚÁ,prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer. (Sursa: DEX '98 )
A PREFAȚÁ ~éztranz. (cărți, lucrări) 1) A înzestra cu o prefață. 2) A prezenta printr-o prefață. /<fr. préfacer (Sursa: NODEX )
PREFÁȚĂ ~éțef. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog. /<fr. préface, lat. prefatio (Sursa: NODEX )
PREFAȚÁvb. I. tr. A scrie o prefață la o carte. [Cf. fr. préfacer]. (Sursa: DN )
PREFAȚÁvb. tr. 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după fr. préfacer) (Sursa: MDN )
A prefața ≠ a postfața (Sursa: Antonime )
prefațá vb., ind. prez. 1 sg. prefațéz, 3 sg. și pl. prefațeáză; conj. prez. 1 sg. și pl. prefațéze (Sursa: Ortografic )
