Dex.Ro Mobile
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. (Sursa: DEX '98 )

PREDUCEÁ s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. po-tricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.) (Sursa: Sinonime )

preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle (Sursa: Ortografic )

PREDUCEÁ ~éle f. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja (Sursa: NODEX )

predúce, predúc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
preduce   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preduce preducere predus preducând singular plural
predu preduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preduc (să) preduc preduceam predusei predusesem
a II-a (tu) preduci (să) preduci preduceai preduseși preduseseși
a III-a (el, ea) preduce (să) predu preducea preduse predusese
plural I (noi) preducem (să) preducem preduceam preduserăm preduseserăm, predusesem*
a II-a (voi) preduceți (să) preduceți preduceați preduserăți preduseserăți, preduseseți*
a III-a (ei, ele) preduc (să) predu preduceau preduseră preduseseră
* Formă nerecomandată

preducea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preducea preduceaua
plural preducele preducelele
genitiv-dativ singular preducele preducelei
plural preducele preducelelor
vocativ singular preducea
plural preducelelor