PREDUCEÁ,preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. (Sursa: DEX '98 )
PREDUCEÁ s. 1.(TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.)2. po-tricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.) (Sursa: Sinonime )
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle (Sursa: Ortografic )
PREDUCEÁ ~élef. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja (Sursa: NODEX )
predúce, predúc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată. (Sursa: DAR )