PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale]. (Sursa: DN )
predicamentál adj. m., pl. predicamentáli; f. sg. predicamentálă, pl. predicamentále (Sursa: Ortografic )
| predicamental adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | predicamental | predicamentalul | predicamentală | predicamentala |
| plural | predicamentali | predicamentalii | predicamentale | predicamentalele |
| genitiv-dativ | singular | predicamental | predicamentalului | predicamentale | predicamentalei |
| plural | predicamentali | predicamentalilor | predicamentale | predicamentalelor |
| vocativ | singular | predicamentalule | predicamentalo |
| plural | predicamentalilor | predicamentalelor |
