PREDÁ,predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. (Sursa: DEX '98 )
PREDÁ vb. 1. v. înmâna. 2. a depune, a înainta, a înmâna, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.)3. a încredința, a lăsa, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.)4. v. depune. 5.(MIL.) a se închina, a se pleca, a se supune, (înv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.)6. (înv.) a dărui, a trăda. (Îl ~ pe cineva dușmanului.)7. v. capitula. 8.(MIL.) a închina. (Au ~ cetatea.)9. (înv.) a se da. (Hoțul s-a ~)10. (înv.) a paradosi, a propune, a teslimarisi. (A ~ o anumită disciplină.) (Sursa: Sinonime )
predá (predáu, predát), vb. – 1. A remite, a încredința. – 2. A explica o lecție sau un obiect de studiu. – 3. (Refl.) A se da în mîna dușmanului. – Mr., megl. pridau. Sl. prĕdati (Cihac, II, 90), conjugat ca a da. – Der. predanie, s. f. (trădare; tradiție), înv., din sl. prĕdanije. Cf. prididi. (Sursa: DER )
predá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu; conj. prez. 3 sg. și pl. predeá (Sursa: Ortografic )
A PREDÁ predáutranz. 1) (obiecte) A da în mână; a remite. 2) (persoane) A da în puterea cuiva. 3) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a explica. /<sl. prĕdati (Sursa: NODEX )
A SE PREDÁ mă predáuintranz. A se lăsa învins. /<sl. prĕdati (Sursa: NODEX )
