PRECONIZÁRE,preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. (Sursa: DEX '98 )
PRECONIZÁREs.f. Acțiunea de a preconiza. [< preconiza]. (Sursa: DN )
PRECONIZÁRE s. 1. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.)2. inițiere. (~ unei noi metode.)3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acțiune.) (Sursa: Sinonime )
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizări (Sursa: Ortografic )
PRECONIZÁ,preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. (Sursa: DEX '98 )
A PRECONIZÁ ~éztranz. 1) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștință publică; a pune în circulație; a emite; a înainta. 2) fig. A recomanda în mod insistent. /<fr. préconiser (Sursa: NODEX )
PRECONIZÁvb. I. tr. A proiecta, a prevedea (ceva); (p. ext.) a propune, a indica, a recomanda insistent. [< fr. préconiser, cf. lat. praeco – anunțător public]. (Sursa: DN )
PRECONIZÁvb. tr. a proiecta, a prevedea; a propune, a indica, a recomanda. (< fr. préconiser) (Sursa: MDN )
PRECONIZÁ vb. 1. a concepe, a plănui, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.)2. a iniția. (A ~ o nouă metodă.)3. a propune, a recomanda. (A ~ următoarele ...) (Sursa: Sinonime )
preconizá vb., ind. prez. 1 sg. preconizéz, 3 sg. și pl. preconizeáză (Sursa: Ortografic )