PRECIPITÁT1,precipitate, s. n. Substanță solidă care se separă dintr-o soluție prin precipitare. – Din fr. précipité. (Sursa: DEX '98 )
PRECIPITÁT2, -Ă,precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita. (Sursa: DEX '98 )
PRECIPITÁT, -Ăadj.1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus]. (Sursa: DN )
PRECIPITÁT1s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. (< fr. précipité, lat. praecipitatum) (Sursa: MDN )
PRECIPITÁT adj. 1. v. iute. 2. v. vertiginos. 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.) (Sursa: Sinonime )
precipitát s. n., pl. precipitáte (Sursa: Ortografic )
PRECIPITÁ,precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. (Sursa: DEX '98 )
A PRECIPITÁ precípittranz. 1) A face să se precipite; a grăbi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~ afacerile. /<fr. précipiter, lat. praecipitare (Sursa: NODEX )
A SE PRECIPITÁ mă precípitintranz. 1) (despre persoane) A acționa cu prea multă grabă; a se repezi. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A se desfășura într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substanțe solide) A se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se așeza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. précipiter, lat. praecipitare (Sursa: NODEX )
PRECIPITÁT ~en. chim. Substanță care se separă dintr-o soluție, așezându-se la fund, în urma tratării speciale a acesteia (evaporare, răcire etc.). /<fr. précipité (Sursa: NODEX )
PRECIPITÁvb. I. tr., refl.1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare]. (Sursa: DN )
PRECIPITÁvb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare) (Sursa: MDN )
PRECIPITÁ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.)2. v. năpusti. 3. v. sări. (Sursa: Sinonime )
precipitá vb., ind. prez. 1 sg. precípit, 3 sg. și pl. precípită; conj. prez. 3 sg. și pl. precípite (Sursa: Ortografic )