PRECEDÉNȚĂ,precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. (Sursa: DEX '98 )
PRECEDÉNȚĂs.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia]. (Sursa: DN )
PRECEDÉNȚĂs. f. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent. ♦ caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza) (Sursa: MDN )
PRECEDÉNȚĂ s. v. precedent. (Sursa: Sinonime )
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe (Sursa: Ortografic )
PRECEDÉNȚĂ ~ef. Fapt precedent. ◊ Caz de ~ caz precedent care poate servi ca referință pentru cazuri similare. /<fr. précédence, it. precedenza (Sursa: NODEX )