A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat
A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas
A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva)
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit)
A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut
A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3) Ventuză (pentru bolnavi)
A merge prea departe = a-și îngădui prea multe, a depăși limitele îngăduite
A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă
A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru
A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare
A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens
A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor
A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari)
A se băga în cineva (sau în sufletul cuiva, în ochii cuiva) = a se apropia prea tare de cineva; a plictisi pe cineva cu prezența, cu insistențele
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură
A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera
A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva
A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia
A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva
A umbla în (sau prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva
A veni la spartul stânii = a veni prea târziu
A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă
A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată
A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva
A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe
A ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva
A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar
A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit
A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas
A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri
A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură
A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici
A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult)
A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua
Asta e prea-prea = asta întrece măsura
Cu ochii închiși = a) fără o cercetare prealabilă; superficial; b) foarte ușor, fără dificultăți
Cu un ceas mai devreme (sau mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu
La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu
Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate
Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa
N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă
Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru
Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp
PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă. A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puțin.2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din sl. prĕ. (Sursa: DEX '98 )
PREAadv. Peste măsură (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afară (sau~ de tot) a fi ieșit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rău; potrivit; așa și așa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. prĕ (Sursa: NODEX )
PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie ~ scurtă.)2. tocmai. (Nici tocmai tânără, nici ~ bătrână.) (Sursa: Sinonime )
PREA adv. v. foarte. (Sursa: Sinonime )
preá adv. – 1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negație) Mult, suficient. – Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a produs în rom. pref. prea-, cu același sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. și cultisme, fără circulație reală. (Sursa: DER )
