PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PRÁZNIC s. 1. v. pomană. 2. v. chef. 3. v. banchet. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PRÁZNIC s. v. patron, sărbătoare, zi festivă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

práznic (práznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

práznic s. n., pl. práznice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PRÁZNIC ~ce n. 1) (în ritualurile creștine) Masă închinată pomenirii unui decedat. La d***u-n ~ v. D**C. 2) Sărbătoare în cinstea unui eveniment religios sau unui sfânt. 3) Masă organizată cu ocazia unei asemenea sărbători. /<sl. prazdiniku (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard