PRÁVILĂ,pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. (Sursa: DEX '98 )
PRÁVILĂ s. v. cod, datină, dispoziție, fel, hotărâre, lege, normă, obicei, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, rânduială, tradiție, uz, uzanță. (Sursa: Sinonime )
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile (Sursa: Ortografic )
PRÁVILĂ ~ef. înv. 1) Regulă imperativă adoptată de organul legislativ al unei țări și apărată de stat; lege. 2) Carte care conține astfel de reguli. 3) rar Normă tradițională a unei colectivități, legată de un ceremonial și transmisă din generație în generație; datină; obicei; rânduială. /<sl. pravilo (Sursa: NODEX )
