Dex prăpăd, prapad, definiţie prăpăd, dex.ro Mobile

(A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte
A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi
A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge
A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi
A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă
A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult
A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs
A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul
A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs
Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prăpădit
De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care pricinuiește mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

PRĂPẮD ~uri n. 1) Nenorocire mare și grea care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlănțuire violentă a unor forțe nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; mulțime nenumărată. /v. a (se) prăpădi (Sursa: NODEX )

prăpăd substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prăpăd	prăpădul
nominativ-acuzativ	plural	prăpăduri	prăpădurile
genitiv-dativ	singular	prăpăd	prăpădului
genitiv-dativ	plural	prăpăduri	prăpădurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—