PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. (Sursa: DEX '98 )
PRĂFĂRÁIE s. prăfărie, (Mold. și Transilv.) colbă-raie, colbărie. (Pe drum era o ~ de nedescris.) (Sursa: Sinonime )
prăfăráie s. f., art. prăfăráia (Sursa: Ortografic )
| prăfăraie (pl. -aie) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prăfăraie | prăfăraia |
| plural | prăfăraie | prăfăraiele |
| genitiv-dativ | singular | prăfăraie | prăfăraiei |
| plural | prăfăraie | prăfăraielor |
| vocativ | singular | prăfăraie, prăfăraio |
| plural | prăfăraielor |
| prăfăraie (pl. -ăi) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prăfăraie | prăfăraia |
| plural | prăfărăi | prăfărăile |
| genitiv-dativ | singular | prăfărăi | prăfărăii |
| plural | prăfărăi | prăfărăilor |
| vocativ | singular | prăfăraie, prăfăraio |
| plural | prăfărăilor |
