PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor, înrobitor, risipitor, robitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PRĂDĂTÓR s. jefuitor, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PRĂDĂTÓR s. v. hoț, pungaș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prădătór s. m., pl. prădătóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PRĂDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pradă; jefuitor. /a prăda + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

prădătoáre s. f., g.-d. art. prădătoárei; pl. prădătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard