PRĂBUȘÍRE,prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. (Sursa: DEX '98 )
PRĂBUȘÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case vechi.)2. scufundare, surpare. (~ pământului.)3. v. cădere. 4. prăvălire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.)5. v. doborâre. 6.(ASTRON.) prăbușire gravitațională = colaps gravitațional. (Sursa: Sinonime )
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri (Sursa: Ortografic )
PRĂBUȘÍ,prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti. (Sursa: DEX '98 )
A PRĂBUȘÍ ~ésctranz. A face să se prăbușească. /<bulg. probusa(se) (Sursa: NODEX )
A SE PRĂBUȘÍ mă ~éscintranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacționare) A cădea de la putere (fiind depășit de evenimente). 3) (despre ființe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranțe, vise etc.) A se risipi până la dispariția completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se) (Sursa: NODEX )
PRĂBUȘÍRE ~if. 1) A PRĂBUȘI și A SE PRĂBUȘI. 2) fig. Încetare de a mai exista; sfârșit; dispariție. 3) Rezultat nereușit al unei acțiuni; insucces; eșec. /v. a (se) prăbuși (Sursa: NODEX )
PRĂBUȘÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.)3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.)6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.) (Sursa: Sinonime )
PRĂBUȘÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli. (Sursa: Sinonime )
prăbușí (prăbușésc, prăbușít), vb. – 1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbușitură, s. f. (ruină; loc pietros). (Sursa: DER )
prăbușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăbușeáscă (Sursa: Ortografic )
