POZIȚIONÁRE, poziționări, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POZIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a poziționa și rezultatul ei. ♦ Punerea unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție. [Pron. -ți-o-. / < poziționa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

poziționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. poziționării; pl. poziționări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POZIȚIONÁ, poziționez, vb. I. Tranz. 1. A așeza într-o anumită poziție. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (acro)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. positionner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A POZIȚIONÁ ~éz tranz. A așeza într-o anumită poziție. [Sil. -ți-o-] /<fr. positionner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POZIȚIONÁ vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POZIȚIONÁ vb. tr. 1. a așeza (un obiect, o sculă) într-o anumită poziție. ◊ (inform.; despre un text) a introduce la începutul liniilor un număr variabil de spații, în scrierea unui program. 2. a indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, unelte, trupe etc. (< fr. positionner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

poziționá vb., ind. prez. 1 sg. poziționéz, 3 sg. și pl. poziționeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard