Dex.Ro Mobile
POZITRÓN, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron. (Sursa: DEX '98 )

POZITRÓN s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron]. (Sursa: DN )

POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron) (Sursa: MDN )

POZITRÓN s. (FIZ.) antielectron. (Sursa: Sinonime )

pozitrón (particulă elementară) s. m. (sil. -tron), pl. pozitróni (Sursa: Ortografic )

POZITRÓN ~i m. fiz. Particulă elementară cu sarcina electrică pozitivă și cu masa egală cu a electronului; antielectron. /<fr. positron (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pozitron (pl. pozitroni)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pozitron pozitronul
plural pozitroni pozitronii
genitiv-dativ singular pozitron pozitronului
plural pozitroni pozitronilor
vocativ singular
plural

pozitron (pl. pozitroane)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pozitron pozitronul
plural pozitroane pozitroanele
genitiv-dativ singular pozitron pozitronului
plural pozitroane pozitroanelor
vocativ singular
plural