POTRÍVĂ s. f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potrivește, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ◊ Loc. adj. și adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (Înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva. (Sursa: DEX '98 )
POTRÍVĂf. înv. Asemănare perfectă (cu cineva sau ceva). ◊ Pe (saude) ~a cuiva pe (sau de) măsura cuiva. /<sl. protivo (Sursa: NODEX )
POTRÍVĂ adv. v. contra, împotrivă. (Sursa: Sinonime )
POTRÍVĂ s. v. seamăn. (Sursa: Sinonime )
potrívă s. f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (‹ în potrivă), contra. – Dimpotrivă (‹ din potrivă), din partea opusă. – Var. înv. protivă. Sl. protivŭ „contra” (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporționa, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanță); potriveală, s. f. (asemănare; coincidență, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s. f. (diferență, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie, s. f. (înv., opoziție, dușmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti „a rezista”; împotriveală, s. f. (rezistență); împotrivitor, adj. (care se opune). (Sursa: DER )
