POTÍR,potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. a**l. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ. (Sursa: DEX '98 )
POTÍR s. (BIS.) caliciu, cupă, (înv.) scăfârlie. (~ este un vas liturgic.) (Sursa: Sinonime )
potír (potíre), s. n. – Caliciu. – Mr. putir. Mgr. ποτήριον în parte prin intermediul sl. potiri (Cihac, II, 690; Murnu 47), cf. alb., bg., rus. potir, sb., cr. putir. (Sursa: DER )
potír s. n., pl. potíre (Sursa: Ortografic )
POTÍR ~en. 1) Pahar de metal prețios, cu picior, lărgit în partea superioară. 2) Conținutul acestui pahar. 3) bis. Cupă de aur sau de argint, folosită pentru păstrarea cuminecăturii. 4) bot. Înveliș floral alcătuit din caliciu și corolă; periant. /<sl. potiri (Sursa: NODEX )
