POTENȚÁRE,potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența. (Sursa: DEX '98 )
POTENȚÁREs.f. Acțiunea de a potența și rezultatul ei. [< potența]. (Sursa: DN )
POTENȚÁRE s. v. amplificare. (Sursa: Sinonime )
POTENȚÁRE s. v. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere. (Sursa: Sinonime )
potențáre s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări (Sursa: Ortografic )
POTENȚÁ,potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență. (Sursa: DEX '98 )
A POTENȚÁ ~éztranz. A face să se potențeze. /Din potență (Sursa: NODEX )
A SE POTENȚÁ mă ~ézintranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență (Sursa: NODEX )
POTENȚÁvb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare]. (Sursa: DN )
POTENȚÁvb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare) (Sursa: MDN )
POTENȚÁ vb. v. amplifica. (Sursa: Sinonime )
POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia. (Sursa: Sinonime )
potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză (Sursa: Ortografic )