POTÉCĂ,poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. (Sursa: DEX '98 )
POTÉCĂ s. cărare, (pop.) pârtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.) (Sursa: Sinonime )
POTÉCĂ s. v. cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare. (Sursa: Sinonime )
potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). (Sursa: DER )
potécă s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci (Sursa: Ortografic )
POTÉCĂ ~cif. Drum îngustat pe care se merge pe jos; cărare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A ști toate ~cile a) a cunoaște bine locul; b) a ști bine și amănunțit ceva. A-i ști cuiva ~cile a ști secretele cuiva. A veni (saua umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fără aluzii. /<bulg. păteka (Sursa: NODEX )
