POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POTCOÁVĂ ~e f. 1) Piesă semiovală de metal care se fixează (prin caiele) pe copitele cailor sau ale altor animale de tracțiune pentru protejare. ◊ A căuta (sau a umbla după) ~e de cai morți sau a căuta (sau a umbla) după cai morți pentru a le lua ~ele a-și pierde timpul, căutând lucruri imposibil de găsit. 2) Piesă asemănătoare fixată pe tocul unor obiecte de încălțăminte. /<bulg. podkova, sb. potkova (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

potcoávă (potcoáve), s. f. – 1. Piesă de fier în formă de semicerc. – 2. (Arg.) Portmoneu. Sl. podŭkovŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patkó, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a păcăli, a înșela); potcovar, s. m. (producător de potcoave; mareșal); potcovărie, s. f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveală, s. f. (acțiunea de a potcovi). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

potcoávă s. f., g.-d. art. potcoávei; pl. potcoáve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IOAN POTCOAVĂ (Nicoară Potcoavă), domn al Moldovei (nov.-dec. 1577). Pretind frate al lui Ioan-Vodă cel Viteaz. Cu sprijinul cazacilor, l-a înfrânt pe Petru Șchiopul, care a fugit în Țara Românească. Refugiat în Polonia, este executat la Lvov, în 1578, la cererea Sultanului Murad III. (Sursa: DE ) Copy to clipboard