POSTULÁT, postulate, s. n. Adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunț logic considerat primul într-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POSTULÁT s.n. 1. Adevăr fundamental, presupus indemonstrabil, luat ca o cerință în vederea întemeierii altor enunțuri. 2. (Mat.) Principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. [Pl. -te, -turi, var. postulatum s.n. / cf. fr. postulat, lat. postulatum]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POSTULÁT s. n. 1. enunț exprimând un adevăr fundamental, care apare evident și nu are nevoie să fie demonstrat. ◊ axiomă, premisă. 2. (mat.) principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. (< fr. postulat, lat. postulatum) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

POSTULÁT s. 1. v. premisă. 2. v. axiomă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

POSTULÁT s. v. cerere, cerință, deziderat, dorință, exigență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

postulát s. n., pl. postuláte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A POSTULÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, demonstrații) A formula în calitate de postulat. /<fr. postuler (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POSTULÁT ~e n. Teză teoretică generală care este recunoscută ca justă fără demonstrație. /<fr. postulat, lat. postulatum (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POSTULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POSTULÁ vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

postulá vb., ind. prez. 1 sg. postuléz, 3 sg. și pl. postuleáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard