postățí, postățésc, vb. IV (înv.) a orândui, a așeza. (Sursa: DAR )
POSTÁȚĂ s. f. v. postată. (Sursa: DEX '98 )
!postátă/postáță (reg.) s. f., g.-d. art. postátei/postắții; pl. postáte/postắți (Sursa: DOOM 2 )
| postață (pl. -ăți) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | postață | postața |
| plural | postăți | postățile |
| genitiv-dativ | singular | postăți | postății |
| plural | postăți | postăților |
| vocativ | singular | postață, postațo |
| plural | postăților |
| postăți verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) postăți | postățire | postățit | postățind | singular | plural |
| postățește | postățiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | postățesc | (să) postățesc | postățeam | postății | postățisem |
| a II-a (tu) | postățești | (să) postățești | postățeai | postățiși | postățiseși |
| a III-a (el, ea) | postățește | (să) postățească | postățea | postăți | postățise |
| plural | I (noi) | postățim | (să) postățim | postățeam | postățirăm | postățiserăm, postățisem* |
| a II-a (voi) | postățiți | (să) postățiți | postățeați | postățirăți | postățiserăți, postățiseți* |
| a III-a (ei, ele) | postățesc | (să) postățească | postățeau | postățiră | postățiseră |
* Formă nerecomandată
