POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-. – Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POSESIÚNE ~i f. 1) v. A POSEDA. ◊ A intra în ~ a deveni stăpân (a ceva). 2) înv. Proprietate de pământ; moșie. 3) Țară slab dezvoltată, aflată sub dominația unui stat expansionist; colonie. [G.-D. posesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. possession, lat. possessio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie1 (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

POSESIÚNE s. 1. deținere, posedare, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. proprietate. 3. stăpânire, (fig.) mână. (Are în ~ documentele ...) 4. v. colonie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

POSESIÚNE s. v. arendă, domeniu, latifundiu, moșie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

posesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard