PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. și pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PORÚNCĂ ~ci f. Dispoziție, scrisă sau orală, a unei autorități sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă. ◊ Cele zece ~ci v. DECALOG. Poruncă! poruncește! porunciți! [G.-D. poruncii] /v. a porunci (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CELE ZECE PORÚNCI s. (BIS.) decalogul (art.). (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PORÚNCĂ s. 1. v. dispoziție. 2. v. ordin. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PORÚNCĂ s. v. chemare, învățătură, nor-mă, ordin, precept, principiu, regulă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

porúncă s. f., g.-d. art. porúncii; pl. porúnci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard