Dex.Ro Mobile
POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )

POPÉSC adj. v. preoțesc. (Sursa: Sinonime )

POPÉSC adj. v. clerical, duhovnicesc, ecle-ziastic, preoțesc. (Sursa: Sinonime )

popésc adj. m., f. popeáscă; pl. m. și f. popéști (Sursa: Ortografic )

POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă. (Sursa: DEX '98 )

A POPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă (Sursa: NODEX )

A SE POPÍ mă ~ésc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă (Sursa: NODEX )

POPÉSC ~eáscă (~éști) pop. 1) Care este caracteristic pentru popi; de popă; preoțesc; păstoresc. 2) fig. (despre unele obiecte, acțiuni) Care este de dimensiuni sau de intensitate mare; zdravăn. Colac ~. /popă + suf. ~esc (Sursa: NODEX )

POPÍ vb. v. hirotonisi. (Sursa: Sinonime )

POPÍ vb. v. păstori. (Sursa: Sinonime )

A popi ≠ a despopi, a răspopi (Sursa: Antonime )

popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi. (Sursa: DAR )

pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele. (Sursa: DAR )

popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
popesc   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular popesc popescul popească popeasca
plural popești popeștii popești popeștile
genitiv-dativ singular popesc popescului popești popeștii
plural popești popeștilor popești popeștilor
vocativ singular
plural

popi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) popi popire popit popind singular plural
popește popiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) popesc (să) popesc popeam popii popisem
a II-a (tu) popești (să) popești popeai popiși popiseși
a III-a (el, ea) popește (să) popească popea popi popise
plural I (noi) popim (să) popim popeam popirăm popiserăm, popisem*
a II-a (voi) popiți (să) popiți popeați popirăți popiserăți, popiseți*
a III-a (ei, ele) popesc (să) popească popeau popi popiseră
* Formă nerecomandată