PONTÍF,pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife. (Sursa: DEX '98 )
PONTÍFs.m.1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care își dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex]. (Sursa: DN )
PONTÍFs. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. ♦ suveran ~ = papă. 2. (fig.; și ir.) persoană considerată, sau având pretenția a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife) (Sursa: MDN )
PONTÍF s. (BIS.)1. (rar) pontifice. (~ în Roma antică.)2.pontiful roman v. papă; pontiful Romei v. papă. (Sursa: Sinonime )
pontíf s. m., pl. pontífi (Sursa: Ortografic )
PONTÍF ~im. 1) (în Roma antică) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (în biserica catolică și protestantă) Preot de rang superior; prelat. 3) Șef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoană care se crede o autoritate indiscutabilă într-un domeniu. /<fr. pontife (Sursa: NODEX )
