Dex.Ro Mobile
PONTATÓR1, -OÁRE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

PONTATÓR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur]. (Sursa: DN )

PONTATÓR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur) (Sursa: MDN )

PONTATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur) (Sursa: MDN )

PONTATÓR3, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor) (Sursa: MDN )

PONTATÓR s. v. pont. (Sursa: Sinonime )

pontatór s. m., pl. pontatóri (Sursa: Ortografic )

PONTATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător care efectuează operații de pontare. /a ponta + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

PONTATÓR2 ~i m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

pontatoáre s. f., g.-d. art. pontatoárei; pl. pontatoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pontator   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pontator pontatorul pontatoare pontatoarea
plural pontatori pontatorii pontatoare pontatoarele
genitiv-dativ singular pontator pontatorului pontatoare pontatoarei
plural pontatori pontatorilor pontatoare pontatoarelor
vocativ singular
plural