Dex.Ro Mobile
PONOSÍT, -Ă, ponosiți, -te, adj. (Pop.; mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) Care și-a pierdut aspectul și culoarea inițială; deteriorat, stricat, uzat (prin întrebuințare îndelungată); învechit; sărăcăcios. – V. ponosi. (Sursa: DEX '98 )

PONOSÍT adj. degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) (Sursa: Sinonime )

PONOSÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist. (Sursa: Sinonime )

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos. (Sursa: DEX '98 )

A PONOSÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi (Sursa: NODEX )

A SE PONOSÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi (Sursa: NODEX )

PONOSÍ vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) roade, a (se) strica, a (se) toci, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) (Sursa: Sinonime )

PONOSÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri, prii. (Sursa: Sinonime )

A ponosi ≠ a glorifica, a proslăvi, a preamări (Sursa: Antonime )

ponosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoseáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ponosi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ponosi ponosire ponosit ponosind singular plural
ponosește ponosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ponosesc (să) ponosesc ponoseam ponosii ponosisem
a II-a (tu) ponosești (să) ponosești ponoseai ponosiși ponosiseși
a III-a (el, ea) ponosește (să) ponosească ponosea ponosi ponosise
plural I (noi) ponosim (să) ponosim ponoseam ponosirăm ponosiserăm, ponosisem*
a II-a (voi) ponosiți (să) ponosiți ponoseați ponosirăți ponosiserăți, ponosiseți*
a III-a (ei, ele) ponosesc (să) ponosească ponoseau ponosi ponosiseră
* Formă nerecomandată

ponosit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ponosit ponositul ponosi ponosita
plural ponosiți ponosiții ponosite ponositele
genitiv-dativ singular ponosit ponositului ponosite ponositei
plural ponosiți ponosiților ponosite ponositelor
vocativ singular
plural