Dex poncif, poncif, definiţie poncif, dex.ro Mobile

PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif. (Sursa: DEX '98 )

PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif]. (Sursa: DN )

PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif) (Sursa: MDN )

poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe (Sursa: DOOM 2 )

poncíf s. n., pl. poncífuri (Sursa: Ortografic )

PONCÍF ~uri n. livr. 1) Creație artistică ordinară, lipsită de originalitate. 2) Lucru banal; banalitate. /<fr. poncif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

poncif (pl. -e) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poncif	ponciful
nominativ-acuzativ	plural	poncife	poncifele
genitiv-dativ	singular	poncif	poncifului
genitiv-dativ	plural	poncife	poncifelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

poncif (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poncif	ponciful
nominativ-acuzativ	plural	poncifuri	poncifurile
genitiv-dativ	singular	poncif	poncifului
genitiv-dativ	plural	poncifuri	poncifurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—