POMÉTE s. m. v. pomeți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
POMÉTE s.n. pl. v. pomeți . (Sursa: DN ) Copy to clipboard
POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
POMÉȚI m. pl. : ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
POMÉȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet , var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
POMÉȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
POMÉT s. v. livadă . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
POMÉȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.). (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
poméți (umerii obrajilor) s. m. pl. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
pomét (livadă) s. n., pl. pometuri (pomete) (Sursa: DMLR ) Copy to clipboard
pomet (pl. -e) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pome t pome tul plural pome te pome tele genitiv-dativ singular pome t pome tului plural pome te pome telor vocativ singular — plural —
pomete substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pome te pome tele plural pome ți pome ții genitiv-dativ singular pome te pome telui plural pome ți pome ților vocativ singular pome te plural pome ților
