A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort
A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă, precară (din punct de vedere material)
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare
A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trăi
A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut
A trimite (pe cineva) la dracul sau a da dracului = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol
A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu brațul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană
A-i merge (sau a i se duce) buhul = a-i merge vestea, faima; a ajunge de pomină
A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva
A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat
Ca la pomană = în mare număr
Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume
Cu țorțoi = cu mare pompă, cu multe podoabe
Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit
De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani
De bogdaproste = cerut sau căpătat de pomană
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală
Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa)
Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală
Sus-citat = citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte
POM,pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarnă (sau de Crăciun) = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul Crăciunului și al Anului nou. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morții necăsătoriți) până la cimitir și se înfige pe mormânt după ce s-au dat de pomană fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă, precară (din punct de vedere material). – Lat. pomus. (Sursa: DEX '98 )
POM s. (BOT.) arbore, copac, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.) (Sursa: Sinonime )
POM s. v. prun, sirinderică. (Sursa: Sinonime )
pom (pómi), s. m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiționale reprezintă arborele-vieții și trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. Lat. pōmus (Pușcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s. n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Pușcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomușel, s. m. (mușchi, Bryum argenteum); pomărit, s. n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s. m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s. f. (arboricultură); pomolog, s. m. (arboricultor); pomologie, s. f. (arboricultură). (Sursa: DER )
pom s. m., pl. pomi (Sursa: Ortografic )
POM ~im. 1) Arbore cu fructe comestibile. ◊ ~ de Anul Nou (saude iarnă) brad împodobit cu jucării și daruri cu prilejul Anului Nou. 2) (în ritualul de înmormântare la creștini) Creangă a unui astfel de arbore, împodobită cu dulciuri, fructe (uneori și haine), purtată înaintea unei procesiuni mortuare, apoi dată de pomană. /<lat. pomus (Sursa: NODEX )
POMUL-ÚRSULUI s. v. scoruș. (Sursa: Sinonime )
plóșniță de pom s. f. + prep. + s. m. (Sursa: Ortografic )
