POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POLÓNIU n. Metal alb-argintiu radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă de neutroni. /<fr. polonium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POLÓNIU s.n. Element radioactiv care se găsește în pehblendă. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POLÓNIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

polóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. polóniul; simb. Po (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POLÓNIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Polonia) s. n. Element chimic radioactiv, metal alb-argintiu (Po; nr. at. 84, m. at. 210), obținut în procesul de dezintegrare radioactivă a uraniului. Cel mai stabil izotop al său 21084P are perioada de înjumătățire de 138,3 zile; el este o sursă de radiații α. În amestec cu beriliul p. servește ca sursă de neutroni în cercetările de laborator. A fost descoperit de Pierre și Marie Curie în 1898. (Sursa: DE ) Copy to clipboard