POLONÉZ, -Ă,polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (fam.) poliș. – Din fr. polonais. (Sursa: DEX '98 )
POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais) (Sursa: MDN )
POLONÉZ s., adj. I.1. s. polon, (înv. și reg.) leah, poleac, (înv.) leș. 2. adj. polon, (înv. și reg.) poleac, polecesc, (înv.) leșesc, polonesc. II. s. poliș. (A mâncat pâine cu ~.) (Sursa: Sinonime )
polonéz s. m., adj. m., pl. polonézi; f. sg. polonéză, g.-d. art. polonézei, pl. polonéze (Sursa: Ortografic )
POLONÉZ1 ~ă (~i, ~e)m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară din Polonia. /<fr. Polonais (Sursa: NODEX )
POLONÉZ2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Poloniei sau populației ei; din Polonia. /<fr. Polonais (Sursa: NODEX )
POLONÉZĂ1f. mai ales art. Limba polonezilor. /<fr. polonais (Sursa: NODEX )
POLONÉZĂ2 ~ef. mai ales art. 1) Dans ceremonios (originar din Polonia), răspândit, mai ales, ca dans de societate, executat într-un tempo moderat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziție instrumental-corală având la bază ritmul acestui dans. /<fr. polonais (Sursa: NODEX )
POLONÉZĂs.f. Dans național polonez în trei timpi, având un caracter marțial, sărbătoresc; melodia acestui dans. ♦ Compoziție muzicală inspirată de acest dans. [Cf. fr. polonaise]. (Sursa: DN )
polonéză (limba) s. f., g.-d. art. polonézei (Sursa: Ortografic )
CÎMPIA GERMANO-POLONEZĂ, cîmpie în N Europei, între rîurile Weser și Bug. Scăldată la N de M. Nordului și M. Baltică, iar la S limitată de înălțimile prehercinice. Lățime: 200 km în V și 400-500 km în E. Este acoperită cu sedimente fluvio-marine și în parte, cu depozite glaciare (argile morenice, nisipuri) cuaternare și fluvio-glaciar pronunțat în E. Alt. medii de 100-150 m. Străbătută de Rin, Weser, Oder, Elba și Vistula. Zăcăminte de petrol, gaze naturale, cărbune brun, săruri de potasiu, sare gemă și cupru. (Sursa: DE )
