POLIVALÉNȚĂ, polivalențe, s. f. Însușirea de a fi polivalent. – Din fr. polyvalence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POLIVALÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea unei substanțe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POLIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență. 2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. (< fr. polyvalence) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

POLIVALÉNȚĂ s. 1. multivalență, plurivalență. (~ unei substanțe chimice.) 2. v. complexitate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

polivalénță s. f. → valență (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POLIVALÉNȚĂ ~e f. Caracter polivalent. /<fr. polyvalence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard