POLISÉMIC, -Ă, polisemici, -ce, adj. Care se referă la polisemie, care ține de polisemie. – Din fr. polysémique. (Sursa: DEX '98 )
POLISÉMIC, -Ă adj. Referitor la polisemie. [< fr. polysémique]. (Sursa: DN )
polisémic adj. m., pl. polisémici; f. sg. polisémică, pl. polisémice (Sursa: Ortografic )
| polisemic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | polisemic | polisemicul | polisemică | polisemica |
| plural | polisemici | polisemicii | polisemice | polisemicele |
| genitiv-dativ | singular | polisemic | polisemicului | polisemice | polisemicei |
| plural | polisemici | polisemicilor | polisemice | polisemicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
