POLIPIÉR, polipieri, s. m. Masă calcaroasă formată din scheletul polipilor (1) din aceeași colonie. [Pr.: -pi-er] – Din fr. polypier. (Sursa: DEX '98 )
POLIPIÉR s.n. Colonie de polipi (1). ♦ Scheletul calcaros al madreporilor. [Pron. -pi-er. / < fr. polypier]. (Sursa: DN )
POLIPIÉR s. m. masă calcaroasă din schelete de polipi1 (1). ◊ scheletul calcaros al madreporilor. (< fr. polypier) (Sursa: MDN )
polipiér s. m. (sil. -pi-er), pl. polipiéri (Sursa: Ortografic )
| polipier substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | polipier | polipierul |
| plural | polipieri | polipierii |
| genitiv-dativ | singular | polipier | polipierului |
| plural | polipieri | polipierilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
