POLIGONÁL, -Ă, poligonali, -e, adj. Care are forma unui poligon (1). – Din fr. polygonal. (Sursa: DEX '98 )
POLIGONÁL, -Ă adj. În formă de poligon. [< fr. polygonal]. (Sursa: DN )
POLIGONÁL, -Ă adj. în formă de poligon. (< fr. polygonal) (Sursa: MDN )
POLIGONÁL adj. (GEOM.) (înv.) poligonicesc. (Suprafață ~.) (Sursa: Sinonime )
poligonál adj. m., pl. poligonáli; f. sg. poligonálă, pl. poligonále (Sursa: Ortografic )
POLIGONÁL ~ă (~i, ~e) Care are forma unui poligon. /<fr. polygonal (Sursa: NODEX )
| poligonal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | poligonal | poligonalul | poligonală | poligonala |
| plural | poligonali | poligonalii | poligonale | poligonalele |
| genitiv-dativ | singular | poligonal | poligonalului | poligonale | poligonalei |
| plural | poligonali | poligonalilor | poligonale | poligonalelor |
| vocativ | singular | poligonalule | poligonalo |
| plural | poligonalilor | poligonalelor |
