Dex.Ro Mobile
POLIGLÓT, -Ă, poligloți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vorbește mai multe limbi. ♦ Care cuprinde sau are în vedere mai multe limbi. Dicționar poliglot. 2. (Rar) Care se referă la un poliglot (1), de poliglot. – Din fr. polyglotte. (Sursa: DEX '98 )

POLIGLÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care știe mai multe limbi. ♦ Care este scris în mai multe limbi. [< fr. polyglotte, cf. gr. polys – numeros, glotta – limbă]. (Sursa: DN )

POLIGLÓT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care cunoaște mai multe limbi. II. adj. scris în mai multe limbi; plurilingv. (< fr. polyglotte) (Sursa: MDN )

POLIGLÓT adj. multilingv, plurilingv, polilingv. (Dicționar ~.) (Sursa: Sinonime )

poliglót adj. m., s. m. (sil. -glot), pl. poliglóți; f. sg. poliglótă, pl. poliglóte (Sursa: Ortografic )

POLIGLÓT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care cunoaște mai multe limbi. 2) (despre scrieri, opere, lucrări etc.) Care este scris în mai multe limbi sau care cuprinde mai multe limbi. Dicționar ~. /<fr. polyglotte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
poliglot   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poliglot poliglotul poliglo poliglota
plural poligloți poligloții poliglote poliglotele
genitiv-dativ singular poliglot poliglotului poliglote poliglotei
plural poligloți poligloților poliglote poliglotelor
vocativ singular
plural