POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre. (Sursa: DEX '98 )
POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys – numeros, hedra – față]. (Sursa: DN )
POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre) (Sursa: MDN )
poliédru s. n. (sil. -li-e-dru), art. poliédrul; pl. poliédre (Sursa: Ortografic )
POLIÉDRU ~e n. Corp geometric cu mai multe fețe poligonale. [Sil. -li-e-] /<fr. polyedre (Sursa: NODEX )
| poliedru substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | poliedru | poliedrul |
| plural | poliedre | poliedrele |
| genitiv-dativ | singular | poliedru | poliedrului |
| plural | poliedre | poliedrelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
