Dex.Ro Mobile
POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță1 + suf. -ioară. (Sursa: DEX '98 )

POLICIOÁRĂ s. 1. (reg.) policuță. (~ pentru cărți.) 2. (TEHN.) poliță, (reg.) preghiță, primblă, salbă, (Bucov. și Maram.) podhorniță. (~ jugului.) (Sursa: Sinonime )

policioáră s. f., g.-d. art. policioárei; pl. policioáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
policioară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular policioa policioara
plural policioare policioarele
genitiv-dativ singular policioare policioarei
plural policioare policioarelor
vocativ singular policioară, policioaro
plural policioarelor