Dex.Ro Mobile
POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist. (Sursa: DEX '98 )

POLIȚIST I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist) (Sursa: MDN )

polițíst adj. m., s. m., pl. polițíști; adj. f., s. f. polițístă, pl. polițíste (Sursa: DOOM 2 )

POLIȚÍST adj. v. polițienesc. (Sursa: Sinonime )

POLIȚÍST s. polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete. (Sursa: Sinonime )

polițíst s. m., adj. m., pl. polițíști; f. sg. polițístă, pl. polițíste (Sursa: Ortografic )

POLIȚÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) v. POLIȚIENESC. 2) (despre state și forme de guvernământ) Care își exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliție. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfășoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist (Sursa: NODEX )

POLIȚÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Funcționar la poliție; agent la poliție. /<germ. Polizist (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
polițist   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polițist polițistul polițistă polițista
plural polițiști polițiștii polițiste polițistele
genitiv-dativ singular polițist polițistului polițiste polițistei
plural polițiști polițiștilor polițiste polițistelor
vocativ singular
plural