POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

POLENIZÁRE s. (rar) polenizație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

polenizáre s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A POLENIZÁ ~éz tranz. (plante) A fecunda transformând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POLENIZÁRE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

polenizá vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, 3 sg. și pl. polenizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. polenizéze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard