Dex.Ro Mobile
POLÉMICĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unui subiect, asupra unei teme etc.; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. [< fr. polémique, it. polemica, cf. gr. polemikos < polemos – război]. (Sursa: DN )

polémică s. f., g.-d. art. polémicii; pl. polémici (Sursa: Ortografic )

POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique. (Sursa: DEX '98 )

POLÉMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polemică; propriu polemicii. /<fr. polémique (Sursa: NODEX )

POLÉMICĂ ~ci f. Discuție în contradictoriu; controversă. ~ științifică. ~ politică. [G.-D. polemicii] /<fr. polémique (Sursa: NODEX )

POLÉMIC, -Ă adj. Care aparține polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique]. (Sursa: DN )

POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos) (Sursa: MDN )

POLÉMIC adj. v. combativ. (Sursa: Sinonime )

polémic adj. m., pl. polémici; f. sg. polémică, pl. polémice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
polemic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polemic polemicul polemică polemica
plural polemici polemicii polemice polemicele
genitiv-dativ singular polemic polemicului polemice polemicei
plural polemici polemicilor polemice polemicelor
vocativ singular
plural

polemică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polemică polemica
plural polemici polemicile
genitiv-dativ singular polemici polemicii
plural polemici polemicilor
vocativ singular polemică, polemico
plural polemicilor