POLARIZÁT, -Ă,polarizați, -te, adj. (Fiz.) Care a fost supus acțiunii de polarizare (1). ◊ Lumină plan (sau liniar) polarizată = fascicul de lumină în care vectorul electric (sau magnetic) posedă un plan unic (sau o direcție unică) de oscilație. – V. polariza. (Sursa: DEX '98 )
POLARIZÁ,polarizez, vb. I. 1. Tranz. (Fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracție, birefringență etc. ♦ Intranz. și refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. Tranz. Fig. A aduna, a strânge, a concentra în jurul său. 3. Refl. (Fil.) A da naștere unei polarități (3), a forma extreme opuse care se condiționează reciproc. – Din fr. polariser. (Sursa: DEX '98 )
A POLARIZÁ ~éz 1. tranz. 1) A face să se polarizeze. 2) fig. A strânge în jurul său. ~ masele. 2. intranz. A căpăta proprietatea de a avea poli (electrici sau magnetici). /<fr. polariser, germ. polarisieren (Sursa: NODEX )
A SE POLARIZÁpers. 3 se ~eázăintranz. și fig. fiz. A forma extreme opuse care se condiționează reciproc. Atitudinile s-au ~at. /<fr. polariser, germ. polarisieren (Sursa: NODEX )
POLARIZÁvb. I. tr. A produce polarizare. ♦ (Fig.) A aduna, a concentra. [< fr. polariser, cf. gr. polos – axă, pivot]. (Sursa: DN )
POLARIZÁvb. 1. tr. a face ca un corp să capete poli; a aduce în stare de polarizație. ◊ a transforma lumina naturală în lumină polarizată. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da naștere unei polarități (2). (< fr. polariser) (Sursa: MDN )
POLARIZÁ vb. v. concentra. (Sursa: Sinonime )
A polariza ≠ a depolariza (Sursa: Antonime )
polarizá vb., ind. prez. 1 sg. polarizéz, 3 sg. și pl. polarizeáză (Sursa: Ortografic )
