pogănít, pogănítă, adj. (reg.) 1. voinic, zdravăn, solid. 2. (adv.) strașnic, grozav, intens, tare. (Sursa: DAR )
pogăní, pogănésc, vb. IV refl. (reg.) a deveni păgân, idolatru, politeist. (Sursa: DAR )
| pogăni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) pogăni | pogănire | pogănit | pogănind | singular | plural |
| pogănește | pogăniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | pogănesc | (să) pogănesc | pogăneam | pogănii | pogănisem |
| a II-a (tu) | pogănești | (să) pogănești | pogăneai | pogăniși | pogăniseși |
| a III-a (el, ea) | pogănește | (să) pogănească | pogănea | pogăni | pogănise |
| plural | I (noi) | pogănim | (să) pogănim | pogăneam | pogănirăm | pogăniserăm, pogănisem* |
| a II-a (voi) | pogăniți | (să) pogăniți | pogăneați | pogănirăți | pogăniserăți, pogăniseți* |
| a III-a (ei, ele) | pogănesc | (să) pogănească | pogăneau | pogăniră | pogăniseră |
* Formă nerecomandată
| pogănit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pogănit | pogănitul | pogănită | pogănita |
| plural | pogăniți | pogăniții | pogănite | pogănitele |
| genitiv-dativ | singular | pogănit | pogănitului | pogănite | pogănitei |
| plural | pogăniți | pogăniților | pogănite | pogănitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
