podít, podítă, adj. (reg.; despre lână) de proastă calitate. (Sursa: DAR )
podít s. n. (Sursa: Ortografic )
PODÍ,podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod. (Sursa: DEX '98 )
A PODÍ ~ésctranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din pod (Sursa: NODEX )
PODÍ vb. v. pardosi. (Sursa: Sinonime )
PODÍȚ s. v. poduleț. (Sursa: Sinonime )
podí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podésc, imperf. 3 sg. podeá; conj. prez. 3 sg. și pl. podeáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
podi verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) podi
podire
podit
podind
singular
plural
podește
podiți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
podesc
(să) podesc
podeam
podii
podisem
a II-a (tu)
podești
(să) podești
podeai
podiși
podiseși
a III-a (el, ea)
podește
(să) podească
podea
podi
podise
plural
I (noi)
podim
(să) podim
podeam
podirăm
podiserăm, podisem*
a II-a (voi)
podiți
(să) podiți
podeați
podirăți
podiserăți, podiseți*
a III-a (ei, ele)
podesc
(să) podească
podeau
podiră
podiseră
* Formă nerecomandată
podit adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
podit
poditul
podită
podita
plural
podiți
podiții
podite
poditele
genitiv-dativ
singular
podit
poditului
podite
poditei
plural
podiți
podiților
podite
poditelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
podiț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
