PODIDÍ,podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
PODIDÍ vb. 1. a năpădi, a umple, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sângele.)2. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) prea-covârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) (Sursa: Sinonime )
podidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podidésc, 3 sg. podidéște, imperf. 3 sg. podideá; conj. prez. 3 sg. și pl. podideáscă (Sursa: Ortografic )
A PODIDÍ ~ésctranz. 1) (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și cu putere; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a copleși; a năpădi; a păli. 2) (despre lacrimi, sânge) A începe să curgă din abundență și cu putere. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
